6. octombrie 2009. (marți) - 1. februarie 2015. (duminică)

PORT.ro: V-ați plictisit să vi se pună întrebări despre "4,3,2"?
Vlad Ivanov
: Nu. Pentru mine "4,3,2" înseamnă o experiență extraordinară, nu neapărat începutul în film, dar un punct de cotitură în filmografia mea. Înseamnă întâlnirea cu un om și cu un regizor extraordinar cum e Cristian Mungiu, întâlnirea cu actrițe foarte bune (Ana Maria Marinca și Laura Vasiliu) și întâlnirea cu o echipă nemaipomenită pe platourile de filmare; oameni cu care și astăzi mă întâlnesc și ne face foarte mare plăcere să ne amintim ce s-a întâmplat. E o întâmplare foarte frumoasă și pentru filmul românesc. Acest film, alături de "Moartea domnului Lăzărescu", "A fost sau nu a fost" , "Polițist adjectiv", precum și altele, au deschis puțin drumul filmului românesc în lume; și faptul că există acum o constanță a prezențelor la Cannes ale filmului românesc se datorează mult și acestui film, "4,3,2".

PORT.ro: De ce așa de târziu parcursul în cinematografie?
Vlad Ivanov
: Profesoara mea, doamna Sanda Manu, spunea că în meseria asta, în afară de talent și de multă muncă, ai nevoie și de foarte multă șansă. Și se pare că șansa mea a venit la vârstă asta, 39 de ani, și sunt fericit că a venit. Îmi doream mult să fac film... și film, la un anume nivel; am jucat înainte multe roluri secundare, apariții în filmele româno-americane sau în coproducțiile româno-franceze. Dar nu-i nici pe departe experiența pe care am atins-o acum cu roluri mari, consistente, cum e cel din "4,3,2", apoi cel din mediu metrajul pe care o să-l vedeți din 23 Octombrie, "Legenda șoferului de găini" , "Politist adjectiv" , sunt experiențe consistente și extrem de ofertante pentru un actor și chiar pentru toată lumea; acum am un rol de protagonist, în sfârșit primul rol principal într-un lung metraj românesc, în regia lui Tică Popescu. Sunt cu sufletul la gură să văd cum o să iasă, e o mare bucurie pentru mine, o mare provocare, și sper din toată inima să iasă bine. Nu pot decât să mă bucur de toate experiențele acestea pentru că a face film e un lucru total diferit de a face teatru, nu vorbesc de concentrare sau de pregătirea rolului, vorbesc de mijloacele actoricești pe care le folosești; ca tehnică a actorului, este total diferită tehnica de la filmare de cea de la teatru.

PORT.ro: Și atunci ce ați alege, camera sau scena?
Vlad Ivanov
: Eu fac parte dintre actorii care iubesc deopotrivă și teatrul, și filmul. Există perioade în viața unui actor în care joacă mai mult teatru, alteori mai mult film, dar nu o să las niciodată energia extraordinară care se naște între spectator și actorul de teatru; clipa, în care joci și simți sala cu tine, e un lucru extraordinar.

PORT.ro: În prezent, în afară de acest film de care ați vorbit, la ce mai lucrați?
Vlad Ivanov
: După cum bine știți, s-a reluat stagiunea la TNB, aici joc în 3 piese: "Un duel", "Burghezul Gentilom" și "Jocul Ielelor"; la Teatrul Bulandra "Elizaveta Bam" și la Teatrul Luni "Firmituri", o piesă pe care o joc cu mare plăcere, chiar vorbeam cu Voicu Rădescu și îi spuneam să nu renunțăm la piesa aceasta, care este oarecum emblematică pentru Green Hours.