|
|
|
Din propria cenușă...Opereta
"Romeo și Julieta" nu este doar primul musical realizat în România, este mult mai mult decât atât. Cu "Romeo și Julieta" se confirmă renașterea unei instituții, până în urmă cu aproximativ doi ani acoperită de colbul inerției. Este meritul lui Ioan Răzvan Dincă, cel care, cu tenacitate, credință și entuziasm a transformat un teatru fără personalitate într-o companie performantă și - se pare - și profitabilă. Nu știu ce și cum a făcut, nici nu e treaba mea să judec, însă e clar că a reușit. Oare ce tip de alchimie trebuie să folosești pentru a demonstra că și cu bani de la buget se pot face lucruri excepționale?
"Romeo și Julieta" este o coproducție pe o "structură" dată, respectiv musicalul francezului Gerard Presgurvic, un scenariu extrem de interesant, pornind de la celebra capodoperă shakesperiană. Echipa de creatori unguri în frunte cu regizorul KERO (Miklos Gabor Kerenyi) a făcut o treabă excepțională. Totul impresionează și emoționează - decorurile, costumele, coregrafia, intervențiile corului. Avem de-a face cu o montare grandioasă, cu fascinante și surprinzătoare schimbări de cadru scenografic. Totul e minuțios și riguros gândit; pare că singura opțiune rămâne perfecțiunea.
Dar cel mai mare câștig al acestei producții, al acestui megaproiect, este echipa. Artiști ai Teatrului Național de Operetă dar și mulți colaboratori, toți au înțeles că misiunea lor - chiar dacă deloc ușoară - este esențială. Pare incredibil cum numai în câteva luni s-a sudat, s-a creat un colectiv, o familie ce realmente face performanță națională, dacă nu mai mult decât atât. Este meritul unui proiect ofertant și atent conceput, este și meritul unui cadru de lucru propice, binecuvântat, cum este Opereta. Cu fiecare secvență ce se desfășoară în fața ochilor tăi, nu poți ieși din transa mirării că în România există asemenea oameni, asemenea talente polivalente. Ce simplu ar putea părea să pui alături toate aceste energii. Echipa managerială de la Teatrul Național de Operetă a ales "la creme de la creme". Sunt convinsă că vorbim de o muncă istovitoare dar cu atât demnă de aprecieri.
Prețul unui bilet la prima categorie este 50 de lei. Mult poate pentru o mare parte dintre noi, cu siguranță puțin pentru instituția producătoare. Dar un asemenea spectacol deschizător de drumuri merită chiar mai mult. Sunt trei ore de efort, calitate, rafinament, clasă. E ceea ce în România se vede din ce în ce mai rar, mai ales pe bani publici.
Ar mai fi ceva de spus. Ioan Răzvan Dincă a mai reușit un lucru. A profesionalizat o instituție, a dat un alt statut angajaților teatrului pe care îl conduce. Este - păstrând proporțiile, desigur - ceea ce a făcut și Bârndușa Novac la Circul Globus. E vorba de o deschidere extraordinară, o credință în valoarea desțelenită din glodul inerției de care vorbeam la începutul acestor rânduri.
Acum aproximativ 4 ani, activitatea Teatrului Național de Operetă era întreruptă din cauza efectelor unui incendiu devastator. Azi Opereta renaște din propria cenușă și strălucește într-un spectacol incandescent.
