22.12.2008

Body/Mind Building

Nu vă lăsaţi induşi în eroare de titlu. "Fitness" nu e un spectacol despre educaţie fizică şi sport, nu transmite un mesaj ce îndeamnă la o hrană echilibrată şi la o existenţă sănătoasă. "Fitness" face apologia feminităţii şi a corpului uman din punct de vedere meta-fizic, mai degrabă. Ei, da, într-o sală de fitness, o femeie trecută de prima tinereţe (cel mai probabil) divaghează ironic pe temele relaţiei dintre bărbat şi femeie, femeie şi propriul corp, om şi Dumnezeu. Nu e niciodată nici prea târziu şi nici prea jenant să te întâlneşti cu propriile limite încercând să-ţi explici sensurile propriei existenţe.

Personajul interpretat cu farmec şi convingere de Mihaela Teleoacă este un amestec de cinism jucăuş şi candoare tragică. Descoperim lumea prin poveştile ei despre copilărie, relaţia cu tatăl, întâlnirea cu emoţia dragostei sau a simplei atracţii sexuale. Şi, deşi se spun adevăruri grave, nimic nu capătă implacabilul adevărului absolut.

Deşi în prezentarea producţiei este scris negru pe alb "Un spectacol cu şi despre femei", eu tind să cred că spiritul textului nu exclude participarea obligatorie a bărbatului. Bărbatul este Celălalt, cel care doreşte, comentează, reclamă dar şi suferă. "Fitness", textul scris de dramaturgul belgian Jacques De Decker, nu este un manifest feminist, ci mai curând, o apologie a firescului.

Vă recomand să vă lăsaţi în voia gândurilor şi să intraţi în jocul protagonistei. Episoadele în care ea vorbeşte despre ochi şi despre miracolul unei îmbrăţişări transmit o emoţie autentică. Sunt gândurile unei femei care urmează să aducă pe lume viaţă, să repete miracolul existenţei, sub ochii Marelui Creator fără de care "tare ne-am mai plictisi".

"Fitness" este un spectacol pentru minte şi suflet, o propunere semnată Mihai Bisericanu pentru o posibilă reconciliere cu noi înşine.

Răzvana Niţă