Caută după titlul spectacolului sau al unei persoane din distribuție: (introduceți cu diacritice)
Recomandări spectacole
Când Isadora dansa
(București, Teatrul Odeon, Sala Majestic, miercuri 8 și joi 9 februarie, orele 19:00)
Piesa realizează un portret, deopotrivă emoționant și amuzant, al Isadorei Duncan din anul 1923, când se afla la Paris, falită, fără casă, într-o căsătorie tumultoasă cu revoluționarul poet rus Esenin, dar convinsă în continuare că poate oferi frumusețe omenirii prin dans. Răzvan Mazilu a mai montat textul în 2009 la Teatrul Meli din Atena.
(București, Teatrul Bulandra, Sala Liviu Ciulei, joi 2 și sâmbătă 4 februarie, orele 19:00)
La aproape 50 de ani de la premieră, textul pentru care Arthur Miller a fost laureat cu Premiul Pulitzer are o actualitate tulburătoare. Felix Alexa s-a focalizat pe conflictul principal: destinul unei familii americane confruntate cu propriile limite, frustrări, neîmpliniri. Totul devine astfel mult mai condensat, mai acut și mai percutant.
(București, Teatrul Odeon, Sala Studio, sâmbătă 4 februarie, orele 19:30)
Un subiect de inspirație și cu implicații sociale, bine imaginat și condus de Gabriel Pintilei. O scenografie interesantă, semnată Laura Paraschiv (totuși, cam solicitantă pentru spectator, nevoit să-și pună la contribuție simțul convenției, să delimiteze planuri, să perceapă intenții). Regia lui Alexandru Mihail - sigură, fermă, implicată, cu personalitate. România. Apartament de bloc. Disoluția familiei. "Blifat" transmite un mesaj cumplit: suntem din ce în ce mai înghesuiți și din ce în ce mai singuri. Casa e o zonă cu multe intersecții și puține spații de evadare. Pereții sunt prea subțiri, zidurile prea înalte, totul pare șubred, precar, abandonabil.
(București, Teatrul Național I. L. Caragiale, Sala Mare, sâmbătă 4 și duminică 5 februarie, orele 19:00)
Klara Zachanassian are o avere impresionantă, are la activ mai multe căsătorii și călătorește însoțită de valetul ei, cel mai recent soț și un cuplu straniu format din doi orbi castrați. Se întoarce în Gullen, orașul natal, într-un moment critic pentru acesta, fiind așteptată ca singura salvare, chezășia unui miracol ce se poate înfăptui. Cetățenii sunt săraci, fabricile în faliment, moralul la pământ. Alfred Ill-Miller este agentul destinului. Fostul iubit al Klarei este cel ales să o convingă ca, de dragul trecutului, să salveze viitorul. Numai că miliardara crede altceva și prezența ei ascunde un plan diabolic.
(București, Teatrul Național I.L. Caragiale, Sala Amfiteatru, duminică 5 februarie, orele 19:30)
Omul cu mârțoaga are ceva ce emoționează și azi - o anumită candoare, un filon liric incontestabil, o autenticitate ce nu necesită recondiționări sau re-puneri în pagină. Și probabil că, atâta timp cât vor exista oameni care în ciuda opiniei generale și chiar a evidențelor de moment, vor continua să creadă în ceea ce în aparență pare imposibil, istoria arhivarului lui Ciprian nu va înceta să ne miște sau să ne pună pe gânduri.
Aflat la prima montare a unui text după Dostoievski, regizorul Alexandru Darie propune și de această dată o viziune extrem de incitantă. Spectacolul ne aduce în prim-plan conacul unui bonom colonel retras la moșia sa într-o lume complet izolată de situația politică a epocii, în mijlocul unei Rusii aflate pe muchia prăpastiei Emancipării. Este o cronică cu un suspans superb controlat, presărată cu scene comice care construiesc treptat eșafodajul unei confruntări decisive între cele două figuri centrale: bietul colonel bonom Rostanev și monstruosul șarlatan cu figură de Tartuffe pe nume Foma Fomici. Din distribuția spectacolului fac parte nume mari, un lucru inedit fiind prezența pe scenă a trei generații dintr-o mare familie de actori: Tamara Buciuceanu-Botez, Mihai Constantin și fiul acestuia - Matei Constantin. Spectacolul îi este dedicat, ca un omagiu, celui care a fost maestrul Ion Cojar.
(București, Teatrul de Comedie, Sala Radu Beligan, duminică 5 februarie, orele 19:00)
Povestea impecabil orchestrală regizoral de Vlad Massaci în spațiul scenografic mobil (pe turnantă), o creație Andu Dumitrescu, are de toate: candoare, umor, cinism, emoție, stil, gravitate. O istorie simplă, clară, cu iz anecdotic dar spusă într-o cheie majoră ce aduce în atenția publicului tema luptei individului cu sine însuși, pierderea identității în tăvălugul social, "stresul" socializării, obligatoria înregimentare "în rândul lumii", anularea ego-urilor în scopul unei uniformizări abulice și a fericirii la comun. Două partituri excepțional scrise și cuceritor interpretate de Marius Florera Vizante și Sandu Pop cărora li se aduagă Mihaela Măcelaru și Șerban Georgevici.
"Pește cu mazăre" este un spectacol vibrant, plin de farmec, umor amar și luciditate, în care o puteți vedea pe Olga Tudorache, desfășurând o evervescență ludică de excepție. I se alătură, cu multă pasiune și vitalitate Tamara Crețulescu, într-o poveste a zilelor noastre, plină de tandrețe, care vorbește despre sufletul femeii și frământările ei. O dramă a incompatibilății, cu o intrigă simplă, plină de adevăr și emoție artistică, scrisă cu nerv și puternic fior dramatic.
(București, Opera Națională, duminică 5 februarie, orele 18:30)
Superproducția "Mefistofele" se reia pe scena Operei Naționale București după 13 ani de la premiera națională. Decorul, modern și surprinzător, o tablă de șah, a fost realizat de către scenograful Cătălin Ionescu-Arbore, în anul 1999 la Opera Națională Română Iași. "Mefistofele" a fost desemnat la acea vreme "Spectacolul anului", distincție oferită din partea revistei "Actualitatea muzicală", a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. Regia îi aparține Andei Tăbăcaru Hogea, coregrafia este concepută de apreciatul balerin și coregraf Răzvan Mazilu, maestru de cor - Stelian Olariu, maestru cor de copii - Vasile Corjos, asistent regie - Cristina Cotescu. Spectacolul se va desfășura sub bagheta unuia dintre cei mai iubiți și apreciați muzicieni ai tinerei generații: dirijorul Tiberiu Soare. În România, premiera spectacolului "Mefistofele" (Arrigo Boito) a avut loc pe scena Operei Naționale Române Iași, în anul 1999, producția fiind reluată în 2004 la Opera Națională București.
